Dintre ale lui Hipocrate.

Dintre ale lui Hipocrate:

„Tot ce este prea mult este duşmanul naturii”.

„Alimentele voastre să fie medicamente şi medicamentele voastre să fie alimente.”

Când citesc diverse articole apoteotice privind unele hiperalimente, totdeauna îmi aduc aminte de aceste aforisme ale lui Hipocrate. Din păcate, autorii lor luați de valul entuziasmului creator uită aceste adevăruri verificate și răsverificate în timp. Uită că există și noțiunea de supradoză care poate fi mai periculoasă decât subdoza. Să ne gândim doar la banala sare de bucătărie cât rău poate face în exces. O știe toată lumea. La fel și hipervitaminozele care pot fi și letale în unele cazuri. Sau antioxidanții despre care se vorbește doar în termeni laudativi, luați fără măsură și fără discernământ se pot transforma în cel mai aprig dușman. Păi dacă alimentele noastre sunt medicamente, nu credeți că ar trebui să le tratăm ca atare? Faptul că roșiile sunt foarte bogate în substanțe bioactive nu înseamnă că totă viața să mâncăm numai roșii. Oricât s-ar vorbi despre una sau alta, nu există un aliment complet care să conțină toate substanțele necesare vieții. Tot mai mulți nutriționiști ajung la concluzia că secretul unei alimentații sănătoase este diversificarea hranei, echilibrul în nutrienți și justa măsură.. Să gustăm din tot ce ne oferă natura dar fără excese. Și să nu ne refuzăm nimic din ce ne place pentru că frustrarea abținerii este mai rea decât consecința consumului. Secretul este în păstrarea măsurii. Din toate câte puțin și ce ne place în mod deosebit doar din când în când. Istoria îmi dă dreptate: zeci de ani oul a fost pus la perete, acuma unii zic să mâncăm numai ouă. La fel cu slănina și multe altele.
Nu întâmplător Horațiu zicea în Satire:
„Est modus in rebus, sunt certi denique fines,
Quos ultra citraque nequit consistere rectum”
(E o măsură-n toate:
tu, drumul drept îl ține).

Anunțuri