De ce vreau să scriu corect?

Din mai multe și diverse motive. Voi încerca să expun în rândurile care urmează patru dintre aceste motive. Înainte de asta însă, vreau să menționez că nu doresc să ierarhizez expunerea mea de motive tocmai pentru a nu da impresia că eu le consider pe unele dintre ele mai importante decât altele. În consecință, le voi aduce în discuție pe măsură ce-mi vin în minte, fără nici o ordine prestabilită.

  • Din respect pentru cel care eventual va citi textul propus de mine și implicit din respect pentru propria mea persoană. Din același motiv pentru care nu ies din curte încălțat în cizme de cauciuc murdare de noroi, îmbrăcat în haine pătate, rupte sau neajustate, neras de câteva zile. Consider că n-am nici un drept să abuzez de timpul și răbdarea celor care încearcă să-mi descifreze mesajul. Evit, atât cât mă duce mintea, ca rândurile așternute de mine să devină o ghicitoare pentru alții. Mie îmi plac rebusurile, dar numai la locul și la timpul cuvenit.
  • Din rațiuni pe care le-aș putea numi mai de grabă de natură estetică. Nu vreau ca textul scris de mine să arate ca un carosabil găurit pe care să se hurduce bieții cititori sau ca fracul pătat pe rever cu frișca unui „i” în plus sau a unei virgule care rupe propoziția în două. Nici mie nu-mi place să mă împiedic de câte un „e multe” sau „care l-am” așa că încerc să nu-i supun nici eu pe alții la astfel de suplicii. Școala m-a învățat că textul trebuie să se scurgă lin, fără vârtejuri. Or, greșelile gramaticale sunt tocmai acei bolovani care produc vârtejuri. Tot din școală știu, de la profesorul de muzică,  că vorbele trebuie să se înlănțuie armonios în frază ca niște note muzicale pe un portativ. Însă, erorile sunt tocmai acele note false care strică armonia.
  • Din rațiuni care se referă la funcția limbajului ca instrument de comunicare între oameni. După cel mai simplist model, comunicarea se face prin mesaje între două entități una fiind sursă sau emitent și cealaltă fiind destinatar sau receptor. Interesul major al ambelor entități este ca mesajul să treacă nealterat pe traseul emitent – receptor pentru a-și atinge scopul. La emitent, mesajul gândit de mintea acestuia este materializat prin codare sub forma dorită (verbală, scrisă etc.) urmând ca la destinație să se facă operația inversă de dematerializare prin decodare pentru a fi asimilat de mintea receptorului. Codul este lexicul iar cheile de codare – decodare sunt regulile gramaticale. Esențial este ca atât la codare cât și la decodare să se folosească același cod și aceleași chei pentru a se evita degradarea mesajului. Orice abatere de la aceste reguli afectează fidelitatea transmisiei și alterează conținutul mesajului până când îl va face inutilizabil. De aici și necesitatea de a se folosi lexicul și de a se respecta regulile gramaticale comune ambelor entități angrenate în comunicare. Proporțional cu nerespectarea acestor reguli va scădea și probabilitatea de se realiza o comunicare fiabilă. Dacă fiecare dintre noi va vorbi în limba sa și după regulile sale, vom ajunge să ne înțelegem doar prin mimică, gestică sau mai știu eu cum.
  • Din motive sentimentale. Iubesc limba română, limba mea maternă și nu-mi este indiferentă soarta ei. La fel cum nu-mi este indiferent modul în care o tratează alți vorbitori ai săi.  Dacă în această direcție nu pot să fac mare lucru, în schimb pot să mă străduiesc ca măcar eu să vorbesc și să scriu corect învățând fără întrerupere  și mereu perfecționându-mă, acesta fiind modestul meu obol.

Și ca să închei, vreau să răspund celor care vor obiecta că preocuparea excesivă pentru formă duce la neglijarea fondului. Nu pot să nu le dau dreptate. Dar dascălii mei cărora le port adâncă recunoștință m-au învățat la timpul potrivit că forma îngrijită trebuie să devină obișnuință și atunci nu mai afectează fondul pentru că va curge firesc, de la sine, fără să distragă atenția de la fond. Și tot de la ei am învățat că mergând pe un drum cu gropi, inevitabil atenția îți este concentrată asupra gropilor pentru a le evita și nu mai vezi peisajul. Deci forma permite o mai bună percepere a fondului. Dar pe tema forma sau fondul controversa este fără sfârșit. Prin formă se ajunge la fond? Sau forma întregește fondul? Sunt întrebări care depășesc tema pe care mi-am propus-o.

Anunțuri